Dhaka (Bengalul de Est), la universitatea din capitala Bangladeshului de azi, la 21 februarie 1952, mai mulți studenți universitari care protestau, au fost împuşcați mortal de poliție. Aceşti studenți au protestat pentru a recunoaşte existența limbii lor maternă, bengali (bangla / bn / বাংলা ভাষা) pe care au vrut să o elimine din universitate, în favoarea limbi "majore", o limbă vorbită de oameni puternici din acea vreme.

Este un lucru care se repetă în mod constant în diferite forme din întreaga lume, de-a lungul istoriei, nu numai în Asia, ci şi pe alte continente, precum şi în mai multe ț ări Europene, în special, în mai multe continente non-Europene în ceea ce priveşte limbile indigene şi limbile indigene. În practică, acest lucru se realizează prin eforturi, angajamente şi impunerea limbii, cel mai frecvent engleza, printr-o formă de putere economică, politică sau militară pentru a-şi consolida poziția în lume - în detrimentul limbilor materne locale. "Sunt puternic, taci sau dacă vrei să vorbeşti, vorbeşte-mi limba."

Acesta este modul în care limbile dispar şi mor din când în când, iar toate națiunile î şi pierd o mare parte din averea lor intelectuală - după cum avertizează mulți lingvişti, iar în 2019 ONU şi UNESCO avertizează. Într-un mesaj către Federația Esperanto Universală din 2018, Audrey Azoulay, CEO al UNESCO, a declarat: "Trebuie să păstrăm limbi, în special limbi rare, limbi autohtone pe care le ştim dispar în prezent la fiecare două săptămâni, ceea ce reprezintă o pierdere ireparabilă a moştenirii umane. Trebuie să protejăm multilingvismul în educație, cu politici publice adecvate, dar şi în spațiul virtual al internetului, astfel încât diversitatea lingvistică şi culturală a fiecărui grup să poată continua să trăiască, astfel încât fiecare să învețe despre propria istorie şi identitate." [1]

Pe lângă nedreptățile sociale şi problemele psihologice, pierderea limbii materne şi experiența inadecvată cu utilizarea limbajului intrus înseamnă că există şi alți factori de care trebuie să conştientizăm: diferențele biologice şi lingvistice sunt inseparabile, interdependente şi interdependente. Pierderea diferențelor lingvistice are ca rezultat pierderea cunoştințelor tradiționale, în esență a biodiversității durabile necesare vieții. (Declarația finală a celei de-a 64-a Conferințe ONU-ONG, Bonn, 2011 [2] Terralingua [3])

În data de 17 noiembrie 1999, UNESCO a declarat 21 februarie, ziua internațională a limbii materne. În 2007, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite [4] a cerut statelor membre "să promoveze conservarea şi promovarea tuturor limbilor folosite de popoarele lumii", în timp ce a declarat, 2008, Anul Internațional al Limbilor. [5]

În 2014, UNESCO a publicat pe site-ul său mesajul CEO-ului Irina Bokova şi în versiunea limbii esperanto. [6]

În 2016, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție şi a declarat anul 2019 Anul Internațional al Limbilor Indigene, pe baza recomandărilor Forumului Permanent a Cazurilor Indigene (UNPFII/Foro Permanente/Постоянный форум/Instance Permanente). La acel moment, Forumul a spus că 40% din cele 6700 de limbi vorbite în întreaga lume riscă să dispară. Faptul că majoritatea limbilor pe cale de dispariție sunt limbi native pune în pericol sistemul de cultură şi cunoştințe în care sunt vorbite. [7]

Cum se raportează Esperanto la toate acestea? Valorile esențiale ale acestei zile sunt diversitatea şi dreptul fiecărei ființe umane de a-şi vorbi limba maternă, valori care sunt protejate de mişcarea Esperanto din întreaga lume. Noi esperantişti nu dorim să eliminăm nicio limbă, dorim ca toate limbile să continue să existe, cu respectarea tuturor drepturilor lingvistice şi dreptatea lingvistică să prevaleze în comunicarea internațională. În acest scop, Universala Esperanto-Asocio (UEA) [Federația Universală de Esperanto] a sărbătorit, timp de mulți ani, această zi, printre altele, subliniind limba internațională a Esperanto ca non-lingvistică, cum ar fi limbile marilor puteri economice şi militare.

Esperanto este de fapt un mijloc de protecție împotriva dispariției limbilor, după cum spunea Vigdís FINNBOGADÓTTIR (preşedintele Republicii Islande 1980-1996): "Acum este momentul ca diferite națiuni să realizeze că limbajul neutru poate deveni un adevărat bastion al culturii lor împotriva influenței monopoliste a doar una sau două limbi, aşa cum devine din ce în ce mai evident astăzi. Sper sincer că Esperanto se va dezvolta rapid pentru a ajuta fiecare națiune din lume." [8]

Poate cineva întreabă: "De ce Esperanto?" Motivul este simplu. În spatele Esperanto nu există state, nici interese economice, nici aspirații imperiale, nici popoare care au un interes pentru dispariția altor popoare, limbile lor sau câştigarea piețelor lor. În spatele Esperanto există doar oameni de bună voie, din tot felul de națiuni, care caută dreptate pentru toate culturile şi pentru toate limbile în pacea între toate popoarele.

"Esperanto ar fi o soluție bună pentru cooperarea internațională a popoarelor indigene, ț ărilor multilingve" (Dr. Tove Skutnabb-Kangas [9])

"Scopul este consolidarea drepturilor vorbitorilor tuturor limbilor, la care Esperanto contribuie în mod substanțial" (prof. Robert Phillipson [10]).

Esperanto este un instrument care accelerează atingerea unei comunicări corecte şi astfel relații echitabile între minorități, culturi şi popoare.

"... Sper că Esperanto va continua să îndeplinească acest rol bilateral promovând diversitatea şi unitatea." (Rita Isaac-Ndiaye, raportoare specială a ONU pentru minorități [11])

Prin urmare, utilizarea limbii punte Esperanto în comunicarea internațională, atinge egalitatea lingvistică şi îi ajută pe toți să folosească propria limbă. Acesta este un mesaj clar, pe care vorbitorii de esperanto din întreaga lume doresc pe data de 21 februarie, să le transmită tuturor celor din întreaga lume.

- Faceți cunoştiț ă cu Limba internațională Esperanto prin ajutorul site-ului www.lernu.net! [12]